Timpul petrecut în fața ecranelor a devenit sinonim cu veștile proaste, fiind considerat răspunzător de creșterea depresiei în rândul tinerilor, de problemele de comportament și de privarea de somn.
Pentru o bază științifică solidă despre copii, Dimitri A. Christakis, medic pediatru și profesor de pediatrie la University of Washington, Jenny Radesky, medic pediatru specializat în pediatria dezvoltării, și Sonia Livingstone, profesor de psihologie socială la London School of Economics, converg asupra ideii că efectele tehnologiei asupra copiilor trebuie înțelese în funcție de vârstă, conținut, context și modul de utilizare. Christakis studiază în special modul în care experiențele timpurii și expunerea la media influențează dezvoltarea, atenția și comportamentul. Radesky cercetează intersecția dintre tehnologia mobilă, relația părinte–copil și dezvoltarea socio-emoțională, inclusiv autoreglarea și funcțiile executive. Livingstone analizează experiența digitală a copiilor dintr-o perspectivă socială și contextuală, concentrându-se atât asupra riscurilor, cât și asupra oportunităților, competențelor digitale și drepturilor copiilor.
Jean Twenge, profesor de psihologie la San Diego State University, și Jonathan Haidt, psiholog social și profesor de Business & Society la New York University Stern School of Business, se concentrează asupra relației dintre smartphone, social media și sănătatea mintală a adolescenților: amândoi susțin că utilizarea intensă a social media este asociată cu deteriorarea stării de bine și creșterea unor probleme precum depresia, anxietatea și singurătatea, Haidt argumentând mai puternic că această transformare a copilăriei către o viață centrată pe telefon a avut un rol cauzal important; forța acestor concluzii cauzale rămâne disputată în literatura științifică.
Acum, un alt grup de oameni de știință din Marea Britanie susține că nu există suficiente dovezi științifice concrete privind dezavantajele ecranelor. Pete Etchells, profesor de psihologie la Universitatea Bath Spa, este unul dintre academicienii din grupul celor care susțin că dovezile sunt insuficiente.
El a analizat sute de studii despre timpul petrecut în fața ecranelor și sănătatea mintală, împreună cu un volum considerabil de date despre tineri și obiceiurile lor legate de ecrane. În cartea sa, Unlocked: The Real Science of Screen Time (and How to Spend It Better) (2024), el susține că știința din spatele concluziilor care atrag atenția este inconsecventă și, în multe cazuri, deficitară.
Unele studii au arătat că lumina cu lungime de undă scurtă, inclusiv lumina albastră, poate suprima melatonina. Totuși, o analiză publicată în 2024, care a evaluat 11 studii privind expunerea la lumina ecranelor înainte de culcare, nu a găsit dovezi consistente că utilizarea ecranelor în ora dinaintea somnului îngreunează adormirea. Relația dintre ecrane și somn pare să depindă și de durata și tipul utilizării, precum și de conținutul consumat.
Unul dintre principalele puncte slabe ale cercetării privind timpul petrecut în fața ecranelor este faptul că multe studii se bazează pe date auto-raportate: participanții estimează cât timp petrec pe dispozitive și descriu retrospectiv modul în care această utilizare le-a influențat starea. Pete Etchells atrage atenția că astfel de date pot fi imprecise și că seturile mari de date permit numeroase interpretări. Din perspectiva sa, corelațiile dintre utilizarea ecranelor și diferite rezultate psihologice trebuie interpretate cu prudență, deoarece o asociere statistică nu demonstrează, de una singură, existența unei relații cauzale.
Un studiu danez publicat în 2024, realizat pe 181 de copii și adolescenți din 89 de familii, a investigat efectele reducerii timpului recreațional petrecut în fața ecranelor. Timp de două săptămâni, familiile din grupul de intervenție au limitat utilizarea la maximum trei ore pe săptămână, per persoană, și au predat smartphone-urile și tabletele. Comparativ cu grupul de control, reducerea utilizării ecranelor a fost asociată cu o îmbunătățire semnificativă a dificultăților comportamentale, cu cele mai mari efecte observate asupra simptomelor internalizate și comportamentului prosocial. Autorii subliniază însă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă aceste efecte se mențin pe termen lung.
Twenge susține că una dintre schimbările importante asociate cu apariția smartphone-urilor și popularizarea social media este combinația dintre mai mult timp petrecut online, adesea individual în fața unui ecran, mai puțin timp dedicat somnului și mai puține interacțiuni față în față cu prietenii. În perspectiva sa, această schimbare cumulativă a modului în care adolescenții își folosesc timpul poate contribui la deteriorarea sănătății mintale.
Între timp, Organizația Mondială a Sănătății sugerează să se interzică accesul la ecrane copiilor mai mici de un an, recomandând nu mai mult de o oră pe zi pentru cei mai mici de patru ani, aceste recomandări având ca scop prioritizarea activității fizice.
Grupul civic britanic Smartphone Free Childhood susține că 190.000 de persoane au semnat până acum pactul său de a interzice smartphone-urile pentru copiii sub 14 ani și de a amâna accesul la rețelele sociale până la împlinirea vârstei de 16 ani.
În România, avem o asociație „Copii, nu ecrane” care urmărește să informeze cât mai mulți părinți cu privire la riscurile expunerii necontrolate a copiilor la ecrane și să încurajeze amânarea momentului în care aceștia primesc propriul smartphone. Asociația a lansat Pactul Parental, inspirat de mișcarea britanică Smartphone Free Childhood, și caută părinți care împărtășesc aceste principii și doresc să adere la ele, în primul rând prin semnarea pactului.
Îmi las și eu aici părerea, deși nimeni nu mi-a cerut-o, și anume că nu trebuie să ai dovezi nenumărate și studii alambicate ca să vezi ceea ce noi, profesorii, vedem: cât de afectați sunt elevii noștri, de la preșcolar până la ciclul liceal, de utilizarea telefonului mobil. Într-adevăr nu putem pune exact punctul pe I, dacă afectarea este dată de timpul excesiv petrecut pe ecrane, sau de aplicațiile folosite, sau de experiențele avute cu cei cu care comunică online. Așadar, să susținem această inițiativă de schimbare a lumii, având grijă să o întrebăm și pe ea dacă vrea să se schimbe.
Semnează petiția pentru Sănătate Mintală în Școli
Într-o zi îți vei spune povestea despre cum ai reușit să treci prin ce ai trecut în școală și ea va deveni ghidul de supraviețuire al unui alt om.
Eu mi-am scris povestea și am numit-o Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori. Iar pentru procesul meu de ieșire din sistem am creionat Ultimul An în Învățământ – Ghid de Claritate Emoțională.
Dacă vrei să rămânem în legătură și în afara acestui loc:
• carmen-neagu.ro – articole, poziționare și proiectele mele
• terapiadegrup.ro – informații și înscrieri pentru terapia de grup
• resursepsihologie.ro – materiale utile pentru profesori, părinți și practicieni