Pe cont propriu > Bombaloo
Capacitatea de a simți vinovăție („Am făcut o greșeală care trebuie reparată”) este sănătoasă și necesară, mai degrabă decât rușinea („Sunt un copil rău”), care nu este benefică.
Am avut momente în care nu puteam să rezist dacă nu aveam telefonul în mână nici măcar 5 minute. Îl puneam jos și mă lua o stare de neliniște.
Asociația Zi de Bine a prezentat rezultatele unui studiu realizat de D&D Research, la Conferința 𝐀𝐝𝐢𝐜𝐭𝐢𝐢 𝐬𝐢 𝐀𝐝𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭𝐢: dependența de telefon este considerată una dintre cele mai stringente probleme actuale la vârsta adolescenței, fiind extrem de răspândită. Alte constatări cheie ale studiului:
86% dintre elevi se înțeleg bine cu colegii, și 64% rareori se tem să meargă la școală. Totuși, doar 20% nu se plictisesc la școală. Timpul liber este petrecut predominant online (96% folosesc internetul zilnic).
Ce își doresc tinerii de la adulți: Adolescenții își doresc mai mult respect și credit din partea adulților, și să fie ascultați cu adevărat. Ei subliniază că sunt expuși unor contexte sociale complexe care îi obligă să se maturizeze mai devreme, și este important ca adulții să recunoască aceste schimbări. De asemenea, ei doresc ca adulții să înțeleagă nevoia lor de independență și spațiu personal. Ei se confruntă cu presiuni semnificative, precum performanța școlară, valorificarea timpului liber, decizii majore de viață și anxietăți legate de viitor și aspecte financiare.
Sisteme de suport: În cazul unor probleme serioase, elevii ar apela în special la prieteni de aceeași vârstă (66%) sau la un adult din familie (65%). Profesioniștii din sănătate au o percepție polarizantă, iar adulții din școală stârnesc o percepție mai degrabă negativă ca sursă de sprijin. Doar 31% ar apela la profesioniști din sănătate în caz de probleme serioase; 11% ar apela la adulți din școală.
60% spun că profesorilor nu le pasă de ei. 65% nu au participat niciodată la activități extracurriculare (ex: club sportiv, cor, centru de tineret).
Adolescenții resimt: Presiune de a performa în școală și în afara ei. Presiune de a valorifica fiecare moment de timp liber. Presiune de a lua decizii importante de viață într-un timp scurt. Temeri frecvente: viitorul profesional, examenele finale, divorțul părinților, lipsa banilor, relațiile afective.
Adolescenții aleg: Prieteni (66%) și familie (65%) pentru sprijin în caz de probleme. Sprijinul între colegi („peer support”) este văzut ca util, dar limitat de confidențialitate și maturitate emoțională.
Elevii afirmă că: Problemele sunt reale și grave. Profesorii nu observă sau nu reacționează. Adulții subestimează presiunile și nevoile generației actuale.
Profesorii nu sunt doar transmițători de cunoștințe. Sunt barometre emoționale în fiecare clasă.
Am ținut aproape, în ultimii ani, de cercetările care aduc lumină în întunericul pe care îl trăiesc uneori profesorii – acei adulți care învață, zi de zi, să stea în preajma copiilor fără să se piardă pe ei înșiși. Un studiu din în martie anul acesta, publicat în Scientific Reports, a urmărit efectele unui curs online de patru săptămâni, bazat pe învățare social-emoțională (SEL), oferit profesorilor din școli publice. Cei care au parcurs acest parcurs formativ au raportat o reducere semnificativă a stresului și frustrării, dar și o creștere vizibilă a stării de bine, a motivației și a capacității de a rămâne atenți și prezenți în clasă.
Mi se pare important de reținut că aceste beneficii nu au fost prezente în grupul de control – adică în rândul profesorilor care au continuat rutina obișnuită, fără acest sprijin. Ce mi se pare și mai prețios este faptul că acest gen de intervenție nu presupune o reformă radicală a sistemului (deși ea e necesară), ci o întoarcere la umanitatea noastră: cum ne regăsim în propriul corp, cum ne răspundem cu blândețe în interior, cum ne putem aduce în fața elevilor cu o inimă întreagă, chiar și în mijlocul oboselii.
Nu e nevoie de soluții spectaculoase. Uneori, e suficient să fim văzuți, auziți și sprijiniți în a ne întoarce către propriul ritm interior. Acolo începe siguranța – și pentru noi, și pentru copii.
Să vedem și factorii psihologici care ne pot oferi protecţie față de necazuri și suferinţă. Flexibilitatea permite achiziţionarea unor strategii de negociere internă (similară cu cea externă) care ne ajută să evaluăm resursele şi neajunsurile, posibilitățile și limitările și să luăm decizii care să permită cât mai multe reușite și cât mai puţine minusuri. De multe ori, oamenii se rigidizează deoarece nu pot, nu ştiu sau, din pricina stresului intern foarte accentuat, nu vor să încheie, să renunţe ori să piardă ceea ce este necesar să dea pentru a câștiga ceva nou, superior stării actuale. Frica şi neputinţa s-au stabilit atât de mult în sufletul omului respectiv, încât orice finalizare este percepută ca renunţare, orice schimbare este percepută ca pierdere și contează mai mult ca orice câştig din viitor, chiar și din viitorul apropiat. De aceea exersarea abilităţilor de negociere și flexibilizare mentală este foarte utilă in dezvoltarea noastră.
Începând din luna iunie, profesorii din România și profesioniștii din industria filmului pot folosi platforma European Film Club pentru a crea cluburi de film online și a le oferi tinerilor acces gratuit la filme europene în timpul activităților de vară și în anul școlar următor.
Filmele pot fi văzute individual, acasă, proiectate în clasă, în timpul activităților de după școală sau în cadrul unor evenimente. Titlurile au fost selectate chiar de adolescenți și pun în discuție subiecte importante pentru ei: căutarea identității, relațiile cu ceilalți, familia, școala, migrația, schimbările climatice. Toate filmele au clasificare de vârstă (12–14 sau 15–19 ani) și sunt subtitrate în limba engleză, urmând ca alte limbi să fie disponibile în curând.
Reuniune de supraviețuire la 20 de ani
🎂În curând voi aniversa 20 de ani de când sunt profesor și am conștientizat că de la vârsta de 7 ani eu trăiesc în ritmul anului școlar. Mi-aș dori să mă conectez cu toți colegii mei care predau în sistemul public de 20 de ani și să-i descos. Cum e să ajungi aici, ce planuri ai, ce gânduri, ce ai câștigat și ce ai pierdut în toți anii ăștia? Ce mai vrei, ce nu mai vrei, ce visezi să mai faci? Cum e să fii TU la 20 de ani de când ai început să predai? Mai am un gând, recunosc, inspirat de Claudia Maria Udrescu, să creăm un canal de comunicare special cu noi, cei care am început să predăm acum 20 de ani, și să (ne) scriem chestii faine despre noi (varianta Cântarea României pentru profesori:)
Școli sensibile la traume
În cartea Building Trauma-Sensitive Schools. Your Guide to Creating Safe, Supporting Learning Environments for All Students, Jen Alexander susține că elevii traumatizați se află în fiecare clasă, în fiecare școală, în fiecare zi.
Ruptura și repararea
Când tinerii iau decizii pentru ei înșiși, ei, ca oricare dintre noi, vor face alegeri care uneori nu sunt utile. Ca urmare, vor apărea rupturi în relații, pe care Siegel (2012) le-a numit „rupturi”. Elevii ne vor deranja, ne vor răni sentimentele și ne vor descuraja din când în când, iar acest lucru se va întâmpla și în celelalte relații ale lor. Indiferent cât de experimentați suntem noi, ca educatori, în a accepta nevoia elevilor de a testa limitele, uneori putem reacționa pripit și răni sentimentele copiilor sau adolescenților. Trebuie să ne acceptăm propriile greșeli și, în cele din urmă, umanitatea noastră, altfel nu vom putea accepta același lucru la elevii noștri. Când apar aceste rupturi în relații, trebuie să inițiem repararea, arătându-le elevilor că, în general, conflictele pot fi rezolvate și că relațiile sănătoase nu trebuie abandonate atunci când apar rupturi și sentimente rănite. Acest lucru va necesita instruire sistematică pentru toți elevii, pentru a-i învăța pe tineri despre relațiile sănătoase, inclusiv legăturile, despărțirile și importanța rezolvării conflictelor în procesul de rupere și reparare. Unii elevi vor avea nevoie de sprijin educațional mai intens, îndrumare sau consiliere în acest domeniu pentru a-i ajuta să treacă prin acest proces și să învețe să-și controleze sentimentele pe parcursul acestuia. Acest lucru se datorează faptului că tinerii traumatizați au trecut adesea prin rupturi de relații fără a le repara ulterior, iar rupturile de relații actuale pot declanșa emoții intense și dereglări ulterioare. În aceste momente, este esențial să revenim la ordinea celor patru elemente esențiale ale școlilor sensibile la traume. În primul rând, concentrați-vă pe siguranță; apoi, pe conexiune; apoi, pe reglare; în final, învățați noi abilități, astfel încât elevii să poată învăța și să crească. Pur și simplu, nu puteți și nu veți putea învăța un elev strategii de rezolvare a conflictelor atunci când acel elev se află într-o stare de hipo, hiper sau sunt inundați de excitare. Amintiți-vă, conectați-vă și reglați-vă mai întâi. Apoi, odată ce elevii se află în zonele lor verzi, învățați-i despre procesul de rupere și de reparare în relații și îndrumați-i.
O carte excelentă pentru a-i ajuta pe cei mici să înțeleagă ideea că putem să ne îngrijim de ei chiar dacă sentimentele lor devin intense și încalcă regulile se numește Sometimes I’m Bombaloo, de Rachel Vail (2002). În ea, o fetiță devine „bombaloo” și explodează de furie, făcând dezordine nu numai în casa ei, ci și în relațiile ei. Ea învață că este iubită indiferent de situație și că dezordinea poate fi curățată, mai ales când avem ajutorul celor care țin la noi.
Pentru tinerii mai mari, Gossamer de Lois Lowry (2008), este un roman puternic despre un copil aflat în plasament care experimentează îngrijirea și acceptarea necondiționată într-un mod foarte jucăuș, dar sincer.
Reacordarea
Folosirea jucăușeniei și a acceptării imediat după aplicarea unei consecințe poate fi, de asemenea, utilă. De exemplu, atunci când un părinte sensibil mustră un copil mic, el sau ea o face adesea rapid și apoi găsește o modalitate jucăușă și grijulie de a se reconecta cu copilul. Procesul se numește reacordare și este important să îl înțelegem deoarece, așa cum s-a menționat anterior, toate relațiile sănătoase sunt marcate de întreruperi în conexiunile noastre și apoi de reparații. Totuși, acest lucru este ceva cu care elevii noștri traumatizați au adesea puțină experiență. Drept urmare, rupturile din aceste momente pot fi atât stresante, cât și dereglate. Trebuie să preluăm inițiativa pentru a ajuta elevii să experimenteze conexiunea noastră pozitivă durabilă cu ei, chiar și atunci când fac greșeli.
Filmul Regele Leu (1994) are o scenă care ilustrează procesul de reacordare. După ce Simba nu ascultă de tatăl său și se duce la periculosul cimitir de elefanți, tatăl său află de alegerea sa periculoasă și se supără. Vedem un leu gonflat, care se înalță deasupra puiului său mic și ghemuit. Copilul este acoperit de umbra părintelui supărat, literalmente copleșit de întunericul rușinii. Simba își pleacă capul, simțindu-se evident prost în propria piele. La fel ca într-un dans cu pași care se schimbă, dar nu se opresc, tatăl trece cu grație de la comportamente înfricoșătoare și bruște față de micuț la comportamente jucăușe și zgomotoase. În curând, tatăl și fiul se urmăresc unul pe altul și ajung să se îmbrățișeze rîzând.
Această scenă ilustrează frumusețea reacordării. Deși trebuie să fim precauți și să nu țipăm și să nu reacționăm în moduri înfricoșătoare față de tineri, trebuie să realizăm că chiar și stabilirea calmă și obiectivă a limitelor poate duce la rupturi în acordare. Rușinea (sentimentul de a fi un copil rău) poate începe să se instaleze la tinerii traumatizați, ceea ce pentru unii poate duce la furie sau la un alt tip de dereglare. Copiii mici, precum și cei cu antecedente de traume de dezvoltare, care sunt adesea mai tineri emoțional decât vârsta lor cronologică, au nevoie ca adulții să preia inițiativa în ceea ce privește reconectarea după astfel de rupturi de relație. Această reconectare este ceea ce atât de mulți elevi neglijați sau abuzați nu au experimentat niciodată; aici creșterea și vindecarea sunt cele mai importante, deoarece experiențele repetate de reacordare îi ajută pe tineri să se simtă acceptați și îngrijiți chiar și după ce au făcut greșeli. Acest lucru îi ajută, de asemenea, pe tineri să-și dezvolte capacitatea de a simți vinovăție („Am făcut o greșeală care trebuie reparată”), ceea ce este sănătoasă și necesară, mai degrabă decât rușinea („Sunt un copil rău”), care nu este sănătoasă. Trecerea la vinovăție, care face parte din socializarea pozitivă, se poate desfășura astfel: „Persoana care are grijă de mine se reconectează cu mine. Persoana care are grijă de mine încă mă acceptă. Când am făcut ceea ce am făcut, persoanei care are grijă de mine nu i-a plăcut, dar încă ține la mine. Trebuie doar să lucrez la schimbarea comportamentului meu. Nu sunt un copil rău.”
O mare parte din acest proces constă în a face implicitul mai explicit sau inconștientul mai conștient. Acest lucru nu numai că ajută la repararea rupturilor inevitabile care apar în relații, dar și la formarea unei înțelegeri din partea tinerilor asupra modului în care funcționează relațiile sănătoase. Acest tip de gândire de ordin superior din creier este exact ceea ce trebuie să încurajăm ca educatori, pentru că, nu uitați, cu cât elevii practică mai mult aceste practici reflexive, cu atât vor deveni mai ușoare.
IFS (Sisteme Familiale Interne) în Școli
Modelul de terapie IFS pleacă de starea naturală a ființelor umane de a fi subdivizate în Părți. În plus față de Părți, fiecare are un Sine, care conține calitățile de calm, curiozitate, compasiune, încredere, curaj, claritate, conectare, creativitate, răbdare, prezență, perspectivă și perseverență. Venim în lume cu Părțile noastre, fie manifestate, fie în potențialul lor de a se manifesta, precum și cu energia Sinelui nostru. Sinele este menit să fie liderul natural al sistemului. Atunci când Sinele conduce sistemul, fiecare Parte este în relație cu Sinele și poate acționa ca o resursă pentru Sine, rezultând un sistem echilibrat, armonios.
Din curiozitate
🔮Astăzi eu sunt într-o stare de mulțumire și vin la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație profund relaxantă inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). Această meditație se concentrează pe explorarea și înțelegerea Părților protectoare din noi. Meditația vă ghidează să invitați aceste Părți să se dezvăluie și să își împărtășească poveștile. Scopul este de a aprecia eforturile lor și de a găsi modalități de a obține siguranță și confort fără încrâncenare. Audiție în tihnă și #timpdrămuit🌿😌
Strategii de ancorare în prezent inspirate din Sistemele Familiale Interne (IFS)
🫖Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele sub/personalități sau Părți din universul psihicului interior. Descopăr strategii eficiente de ancorare în prezent inspirate din Sistemele Familiale Interne (IFS), inclusiv practici de împământare, exerciții senzoriale și tehnici de relaxare. #sistemefamilialeinterne
Școala în terapie
❤️Vă invit să reluați informația țesută în cele zece discuții cu profesori, psihoterapeuți și consilieri psihopedagogi pe tema traumei din școli și din educație. Am depănat povești despre trauma prezentă în cancelarie, despre schimbare, despre școala ca refugiu de siguranță, despre omnipotența profesorului, despre traumatizarea care împiedică dezvoltarea, despre copii sensibili la etichete, despre reguli care sunt făcute de cei care nu joacă, despre impostorii din educație, despre tsunami-ul de emoții al unui profesor debutant și despre cuvinte care disciplinează fără să rănească. #traumadineducație #traumadinşcoli
Într-o zi îți vei spune povestea despre cum ai reușit să treci prin ce ai trecut în școală și ea va deveni ghidul de supraviețuire al unui alt om.
🍵Așa zice Brene Brown, iar eu îmi propun să aduc în Pe cont propriu oameni, profesori și elevi, cu poveștile lor de reziliență. Caut profesori care au trecut printr-un proces de analiză personală. Caut elevi care au depășit sau care au trecut măcar parțial de experiența traumatică. Elevi cu care s-a lucrat și care au înțeles cum să meargă mai departe. Ajută-mă să ajung la ei.
🗽Eu mi-am scris povestea și am numit-o Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori. #tezaurdegreșeli #sănătatemintală #profesori
🍩Vă invit să vorbim despre lucrurile care se întâmplă în școală şi pe care le ducem singuri şi neputincioși. Mediul școlar ar trebui să fie un spațiu de creștere, dar, uneori, pot apărea comportamente și situații care par normale, dar sunt de fapt toxice – fie că vorbim despre relația profesor-elev, colegii de clasă sau presiunea continuă de a atinge anumite standarde. Dacă ai fost vreodată într-o situație în care ai simțit că ceva nu este în regulă, că ești nedreptățit sau stresat din cauza sistemului școlar, aș vrea să aud povestea ta. Te invit să împărtășești, în mod anonim dacă dorești, experiențele tale despre ceea ce înseamnă „Școala Toxică” pentru tine – fie că ești profesor, elev sau părinte. Promit să păstrez confidențialitatea și să aducem în discuție aceste lucruri împreună, pentru a crește conștientizarea, nu neapărat a genera soluții. Trimite-mi povestea ta aici: cabinet.neagucarmen@gmail.com.