Pe cont propriu > Consecințe sensibile la traume
Cu cât copiii petrec mai mult timp online, cu atât se simt mai puțin încrezători. După 4 ore online, starea lor de bine începe să se deterioreze.
Dependența de droguri este zgomotoasă și sperie într-adevăr, dar vă spun că problema mai mare este ridicată de dependența digitală, care e tăcută, e în masă, e omniprezentă, dar consecințele sunt grave și lucrurile acestea ne scapă în momentul de față de sub control și nu numai, ne scapă chiar din vedere.
Afirmă unul dintre specialiștii în sănătate mintală, care a participat la cel mai recent raport al Ministerului Educației, cu asistența tehnică a UNICEF și în cooperare cu Comisia Europeană, despre 𝑆𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝐵𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑖 𝑆𝑎𝑛𝑎𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑀𝑖𝑛𝑡𝑎𝑙𝑎 𝑎 𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝐼𝑛𝑣𝑎𝑡𝑎𝑚𝑎𝑛𝑡𝑢𝑙 𝐺𝑖𝑚𝑛𝑎𝑧𝑖𝑎𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑎.
Timpul minim al expunerii la internet pe parcursul unei zile de școală, înregistrat la nivelul eșantionului de 1871 de elevi de gimnaziu chestionați, a fost de 10 min. Timpul maxim înregistrat, tot în zi de școală a fost de 𝟭𝟯 𝗼𝗿𝗲 𝘀𝗶 𝟰𝟱 𝗺𝗶𝗻𝘂𝘁𝗲. În weekend, intensitatea utilizării internetului de către elevi crește semnificativ - ponderea celor care stau pe net mai mult de 5 ore pe zi este de 2,5 ori mai mare decât cea înregistrată într-o zi de școală.
Jurnalele elevilor arată că utilizarea internetului începe cu momentul trezirii (ora 6:40 cel mai matinal debut) și se finalizează cu momentul somnului de seară (ora 23:50 cel mai târziu).
Cu cât copiii petrec mai mult timp online, cu atât se simt mai puțin încrezători în ei: le scade stima de sine, se simt mai puțin apreciați și mai izolați. 𝗗𝘂𝗽𝗮 𝟰 𝗼𝗿𝗲 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲 𝗽𝗲 𝘇𝗶, 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗯𝗶𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗰𝗲𝗽𝗲 𝘀𝗮 𝘀𝗲 𝗱𝗲𝘁𝗲𝗿𝗶𝗼𝗿𝗲𝘇𝗲 𝘃𝗶𝘇𝗶𝗯𝗶𝗹.
De fapt, un studiu publicat vara aceasta în 𝐽𝑜𝑢𝑟𝑛𝑎𝑙 𝑜𝑓 𝑡ℎ𝑒 𝐻𝑢𝑚𝑎𝑛 𝐷𝑒𝑣𝑒𝑙𝑜𝑝𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑎𝑛𝑑 𝐶𝑎𝑝𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑖𝑒𝑠 vorbește despre consecințele folosirii smartphone-urilor de către copiii sub 13 ani - de la riscul de a nu te putea regla emoțional până la o stimă de sine scăzută, o detașare de realitate și gânduri suicidare, cu un impact deosebit de puternic în rândul fetelor. Rezultatele au fost clare: 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗻 𝗰𝘂 𝗮𝗰𝗰𝗲𝘀 𝗹𝗮 𝘀𝗺𝗮𝗿𝘁𝗽𝗵𝗼𝗻𝗲 𝗶𝗻𝗮𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝘃𝗮𝗿𝘀𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝟭𝟯 𝗮𝗻𝗶 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗮𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮𝘁 𝗰𝘂 𝗼 𝘀𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗺𝗶𝗻𝘁𝗮𝗹𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗿𝗲𝗰𝗮𝗿𝗮. Cercetătorii au cerut și impunerea de restricții globale, care să împiedice copiii sub 13 ani să folosească smartphone-uri și rețele sociale.
Ce nu se vede: Știința despre rănile școlii
🔍 Ce aduce studiul
Este un studiu randomizat controlat, desfășurat în școli secundare din Lahore, Pakistan, care a evaluat impactul unui program de formare pentru profesori în domeniul sănătății mintale. Intervenția face parte din inițiativa OMS (WHO-EMRO School Mental Health Programme) și urmărește creșterea literației mintale, a autoeficacității și a capacității cadrelor didactice de a sprijini elevii.
Programul a inclus:
3 zile de training pentru profesori, bazat pe un manual standardizat OMS.
Evaluări la trei momente: înainte, imediat după și la 3 luni post-intervenție.
Instrumente aplicate elevilor și școlii, pentru a surprinde efectele indirecte (chestionarul Strengths and Difficulties Questionnaire pentru elevi și profilul psihosocial al școlii OMS).
📈 Rezultate
Profesorii au raportat o creștere semnificativă a literației în sănătate mintală și o mai mare încredere în capacitatea de a sprijini elevii cu dificultăți.
Nivelul de autoeficacitate a crescut, în special în gestionarea situațiilor din clasă și în interacțiunea cu adolescenții care trec prin dificultăți emoționale.
La nivelul elevilor, nu s-au observat schimbări statistice semnificative în scorurile de dificultăți emoționale și comportamentale după 3 luni, dar tendințele au arătat mici îmbunătățiri.
Climatul școlii a înregistrat progrese: directorii au raportat un profil psihosocial mai favorabil după implementarea programului.
Profesorii au subliniat că astfel de formări ar trebui să devină parte integrată a culturii școlare, nu doar intervenții punctuale.
Când ești profesor, vii de la școală și te simți Pe cont propriu
📚 Citește „Profesorul – o voce interioară” de Parker J. Palmer – o carte despre cum propria ta viață interioară influențează felul în care predai și relaționezi cu elevii. Te ajută să vezi că nu ești doar „transmițător de cunoștințe”, ci și un adult care poate crea un spațiu sigur pentru adolescenți.
🎬 Urmărește „Dead Poets Society” (1989) – un film clasic despre un profesor care inspiră elevii să gândească liber și să își descopere vocea. Arată cât de mult contează autenticitatea și curajul unui cadru didactic într-un climat uneori rigid.
💡 Ascultă podcastul „Școala, pe bune” – episoadele cu profesori care povestesc cum fac față provocărilor din clasă și cum învață să se conecteze cu elevii. Îți arată că nu ești singur în lupta cu presiunea școlii și că există comunități de sprijin.
📝 Testează exercițiul „Jurnalul profesorului atent” – la finalul unei zile de predare, notează două situații în care ai simțit că un elev trecea printr-o dificultate și cum ai reacționat. Scrie și cum ai fi vrut să reacționezi. În timp, acest exercițiu îți întărește încrederea că poți fi un sprijin real și reduce senzația de neputință.
De prea mulți ani, sănătatea mintală în școli e tratată ca o materie opțională ori ca un trend care va trece. Ca și cum anxietatea elevilor, burnout-ul profesorilor sau traumele organizaționale din sistem ar putea fi ignorate la nesfârșit. De aceea am creat o petiție pe platforma Declic. La momentul în care scriu acest text, a adunat peste 500 de semnături. E foarte important pentru mine dacă ai putea să acorzi câteva minute acestei inițiative.
💬 Reflectează:
Cum ar fi dacă fiecare zi de școală ar începe cu trei minute de liniște și prezență?
Dacă ai rămâne tu cu tine, ce ai recunoaște față de tine? Ce adevăr blând ți-ai spune?
De ce ai nevoie? Când ai cerut ajutor ultima dată? Unde consideri că greșești?
Reuniune de supraviețuire la 20 de ani
🎂În curând voi aniversa 20 de ani de când sunt profesor și am conștientizat că de la vârsta de 7 ani eu trăiesc în ritmul anului școlar. Mi-aș dori să mă conectez cu toți colegii mei care predau în sistemul public de 20 de ani și să-i descos. Cum e să ajungi aici, ce planuri ai, ce gânduri, ce ai câștigat și ce ai pierdut în toți anii ăștia? Ce mai vrei, ce nu mai vrei, ce visezi să mai faci? Cum e să fii TU la 20 de ani de când ai început să predai? Mai am un gând, recunosc, inspirat de Claudia Maria Udrescu, să creăm un canal de comunicare special cu noi, cei care am început să predăm acum 20 de ani, și să (ne) scriem chestii faine despre noi (varianta Cântarea României pentru profesori:)
Școli sensibile la traume
În cartea Building Trauma-Sensitive Schools. Your Guide to Creating Safe, Supporting Learning Environments for All Students, Jen Alexander susține că elevii traumatizați se află în fiecare clasă, în fiecare școală, în fiecare zi.
Consecințe sensibile la traume
Concentrându-ne pe practicile disciplinare restaurative în școlile sensibile la traume, înseamnă asta că nu mai este loc pentru consecințe? Deloc, consecințele sunt necesare. Pur și simplu, educatorii sensibili la traume se concentrează mai întâi pe consecințele asupra relațiilor și apoi pe repararea acestora prin practici restaurative. Cu toate acestea, educatorii pot folosi cu siguranță consecințe sensibile la traume în alte moduri, în special în ceea ce privește ajutarea elevilor să învețe și să practice noi abilități care îi vor ajuta să aibă mai mult succes în viitor. Când elevii se angajează în comportamente nepotrivite, consecințele sensibile la traume îi pot ajuta să-și amintească importanța de a lucra la noi abilități, inclusiv de a-și aloca timp pentru instruire, precum și pentru practicarea acelor abilități, și de a îmbunătăți înțelegerea elevilor cu privire la relațiile de cauză-efect. Consecințele trebuie să fie întotdeauna însoțite de o concentrare pe relații, precum și de o utilizare continuă și ajustabilă a măsurilor preventive, a instruirii țintite, a intervențiilor și a sprijinului tip coaching. Împreună, acestea ajută la prevenirea multor probleme de comportament și asigură că nu folosim excesiv consecințele. Consecințele sensibile la traume trebuie rezervate pentru acele câteva acțiuni pe care elevii sunt capabili și pregătiți să le realizeze cu succes. Dacă nu sunt pregătiți sau capabili să realizeze cu succes acele acțiuni, comportamentele trebuie prevenite prin accentul pus pe o supraveghere și o structură sporite, concomitent cu creșterea nivelului de îngrijire.
Consecințele sensibile la traume nu trebuie să fie niciodată o abordare universală; elevii individuali au nevoie de lucruri diferite în momente diferite pentru a avea succes. Educatorii trebuie să ia în considerare vârsta de dezvoltare a elevului și nevoile sale unice. În general, consecințele sensibile la traume au scopul de a ajuta elevii, niciodată de a-i răni sau pedepsi. Acest lucru nu înseamnă că elevii nu vor considera niciodată consecințele ca fiind incomode sau provocatoare. Mai degrabă, intenția din spatele oricărei consecințe și modul empatic în care le abordăm îi încurajează pe elevi să avanseze în dezvoltarea lor socială și emoțională și în relațiile lor.
În general, o varietate de consecințe pot face parte din practicile noastre disciplinare sensibile la traume. Toate sunt deosebit de utile atunci când se concentrează pe restabilirea reciprocității în cadrul relațiilor și al comunității școlare mai largi. Astfel de consecințe se împart în două categorii: consecințe naturale și consecințe logice.
În corp
🔮Astăzi eu am un corp vulnerabil și vin la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). În corp, preluată din cartea lui Dick Schwarz, No Bad Parts, este un exercițiu asupra corpului. Probabil v-ați gândit la relația voastră cu corpul vostru, poate la simptomele pe care le-ați avut. Nu vreau să presupun că vreunul dintre simptomele sau tensiunile voastre sunt neapărat rezultatul Părților. În plus, nu vreau să stârnesc rușine sugerând că vă faceți singuri toate astea, nu acesta este mesajul pe care încerc să îl transmit aici: nu voi vreți să aveți un simptom, ci doar o Parte care adesea nu are nicio idee despre daunele generale pe care le aduce corpului vostru. Odată ce în sfârșit ascultați această Parte, va avea tendința de a învăța sau de a se opri din ceea ce îți face. Audiție în tihnă și #timpdrămuit🌿😌
Perfecționismul în terapia IFS (Sisteme Familiale Interne)
🫖Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele sub/personalități sau Părți din universul psihicului interior. Aflu cum să identific, să înțeleg și să integrez Partea perfecționistă pentru mai multă relaxare, echilibru și liniște. #sistemefamilialeinterne
Școala în terapie
❤️Vă invit să reluați informația țesută în cele zece discuții cu profesori, psihoterapeuți și consilieri psihopedagogi pe tema traumei din școli și din educație. Am depănat povești despre trauma prezentă în cancelarie, despre schimbare, despre școala ca refugiu de siguranță, despre omnipotența profesorului, despre traumatizarea care împiedică dezvoltarea, despre copii sensibili la etichete, despre reguli care sunt făcute de cei care nu joacă, despre impostorii din educație, despre tsunami-ul de emoții al unui profesor debutant și despre cuvinte care disciplinează fără să rănească. #traumadineducație #traumadinşcoli #sănătatemintalășcoală
Într-o zi îți vei spune povestea despre cum ai reușit să treci prin ce ai trecut în școală și ea va deveni ghidul de supraviețuire al unui alt om.
🍵Așa zice Brene Brown, iar eu îmi propun să aduc în Pe cont propriu oameni, profesori și elevi, cu poveștile lor de reziliență. Caut profesori care au trecut printr-un proces de analiză personală. Caut elevi care au depășit sau care au trecut măcar parțial de experiența traumatică. Elevi cu care s-a lucrat și care au înțeles cum să meargă mai departe. Ajută-mă să ajung la ei.
🗽Eu mi-am scris povestea și am numit-o Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori. #tezaurdegreșeli #sănătatemintală #profesori
Fragmente de Tezaur
#PASTILA DE PSIHO-EDUCAȚIE
Sinele nu este ceva de-a gata, ci ceva care se formează continuu prin alegerile pe care le facem.
John Dewey
Identitatea profesională nu trebuie confundată cu rolul. Identitatea este modul în care noi dăm sens rolului și imaginii despre noi înșine ca dascăli pe care o prezentăm celorlalți. Este mult amprentată de cultura în care trăim. Ani de încercări de reforme școlare au creat confuzie în identitățile noastre de predare și suntem supuși în mod constant la mesaje amestecate.
Cea mai mare parte a literaturii educaționale recunoaște că structurile culturale, politice și sociale în care trăiesc și lucrează profesorii, contextele emoționale și personale ale vieții, experiențele, credințele și practicile dascălilor sunt parte integrantă a identității. Există adesea tensiuni între aceste componente care influențează într-o măsură mai mare sau mai mică sentimentul de autonomie al profesorilor, afectându-le simțul identității profesionale.
Ca să înțelegeți la ce răscruce se creează Sinele profesional al unui dascăl, Christopher Day în cercetarea Identități profesionale incerte: gestionarea contextelor emoționale ale predării vă invită să vă imaginați o intersecție a trei drumuri: socio-cultural/politic, locul de muncă și viața personală. Vă rog să desenați această răscruce și să scrieți ce influențe sunt predominante pe fiecare drum al vostru:
1. Grupul de influențe socio-culturale/politice reflectă așteptările societății de la profesor, precum și idealurile educaționale, scopurile etice și morale ale educatorului. Este un drum permanent deschis influenței politicilor în schimbare și a tendințelor sociale cu privire la ceea ce constituie un bun profesor și poate conține o serie de elemente concurente și conflictuale, cum ar fi politica locală vs. națională, dezvoltarea profesională continuă, volumul de muncă, roluri și responsabilități, etc.
2. Grupul de influențe de la locul de muncă sau din comunitate sunt situate în micropolitica și relațiile sociale ale școlii și sunt afectate de specificul local, de comportamentul elevilor, de calitatea conducerii, de sprijinul și feedback-ul dat profesorilor.
3. Grupul de influențe personale sunt asociate cu istoriile personale, familia, relațiile sociale și sentimentul personal de eficiență și vulnerabilitate.
Oricare dintre aceste trei grupuri de influență poate, la un moment dat, să devină dominant, provocând stabilitatea celorlalte două și influențând sentimentul de identitate profesională al educatorilor.
Christopher Day concluzionează că pentru a fi eficienți și pentru a rămâne angajați în construirea unei cariere, profesorii trebuie să aibă sentimente de autonomie și control cu privire la cine sunt și ce fac, iar sentimentul lor de identitate profesională este strâns legat de aceste aspecte.
🍩Vă invit să vorbim despre lucrurile care se întâmplă în școală şi pe care le ducem singuri şi neputincioși. Mediul școlar ar trebui să fie un spațiu de siguranță, dar, uneori, pot apărea comportamente și situații care par normale, dar sunt de fapt toxice – fie că vorbim despre relația profesor-elev, colegii de clasă sau presiunea continuă de a atinge anumite standarde. Dacă ai fost vreodată într-o situație în care ai simțit că ceva nu este în regulă, că ești nedreptățit sau stresat din cauza sistemului școlar, aș vrea să aud povestea ta. Te invit să împărtășești, în mod anonim dacă dorești, experiențele tale despre ceea ce înseamnă „Școala Toxică” pentru tine – fie că ești profesor, elev sau părinte. Promit să păstrez confidențialitatea și să aducem în discuție aceste lucruri împreună, pentru a crește conștientizarea, nu neapărat a genera soluții. Trimite-mi povestea ta aici: cabinet.neagucarmen@gmail.com.