Pe cont propriu > Teoria care sună a gol și practicile care sună a singurătate
O cerere mare pentru servicii care să abordeze sănătatea emoțională și mintală a liceenilor (exprimarea emoțiilor, reziliență, gestionarea stresului, anxietate)
Sprijinul emoțional este principala nevoie a liceenilor din România, care resimt presiuni legate de performanță sau relații
Fetele au mai multe nevoi de sprijin emoțional și autocunoaștere, în timp ce băieții mai degrabă își rezolvă singuri problemele. Ei își maschează nevoile prin abordări un pic mai dure, <de bărbat>
Nevoile de consiliere și sprijin emoțional (exprimarea emoțiilor, reziliență, gestionarea stresului, sănătate mintală, anxietate) sunt considerate ca fiind extrem de pronunțate, obținând cea mai înaltă medie, de 86,94 (din maximul de 100). Acest lucru indică o cerere mare pentru servicii care să abordeze sănătatea emoțională și mintală a liceenilor, sugerând că adolescenții se confruntă cu diverse provocări emoționale.
Nevoile de comunicare și relaționare (ex.: comunicare, relații sănătoase cu colegii, profesorii, părinții, bullying).
Nevoile de autocunoaștere (ex.: puncte tari, încredere în sine, arii de îmbunătățire) sugerează o necesitate mare pentru servicii care să promoveze înțelegerea de sine și dezvoltarea personală.
Nevoile de orientare în carieră (ex.: luarea deciziilor educaționale/de carieră, planificarea viitorului).
Nevoile de sprijin în învățare (ex.: motivație de învățare, metode de învățare, pregătire pentru examene) și nevoile de sănătate și bunăstare (ex.: stil de viață sănătos, nutriție, mișcare, autocontrol în ceea ce privește consumul de substanțe, viața de cuplu/sexuală).
Nevoile de a face față tranzițiilor și rolurilor de viață/profesionale (ex.: de la gimnaziu la liceu, de la școală la facultate, de la școală la piața muncii, de la viața de adolescent la cea de tânăr/adult).
Nevoile de informare și acces la resurse (ex.: surse relevante/credibile de informare, informare despre evenimente/activități relevante). Există o nevoie moderată pentru acces la informații și resurse, probabil legate de educație și oportunități personale.
Nevoile antreprenoriale au obținut cel mai scăzut scor, de 53,08, indicând o nevoie mai puțin accentuată pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale, ceea ce sugerează că acestea nu sunt percepute ca fiind la fel de importante ca cele emoționale sau sociale.
Să vedem și factorii psihologici care ne pot oferi protecţie fată de necazuri și suferinţă. În plan cognitiv, toate informaţiile, cunoștintele pe care le avem pot să fie protectoare. Dacă știi despre cutremur, te poţi proteja mai bine - japonezii ne ilustrează cel mai bine asta. Dacă ştii despre incendii, poţi preveni, acționa mai ușor și mai rapid la primele semne. Dacă ştii despre agresori cum acţionează, cum se comportă în relaţii, atunci fie îi identifici mai uşor, fie poţi evita, ştii la cine să apelezi și la cine nu, ce să spui și ce să ții pentru tine, pe cine te poţi baza și pe cine nu. Dacă șiti despre dezvoltarea psihică a copiilor, poţi să îi susții mai bine de-a lungul vieții lor. Aşadar, poţi să te adaptezi mai ușor relatiilor. Poţi evita situații dificile și sta departe de probleme. Cu alte cuvinte, trebuie să ai cunoștinţe, ca să poţi să fi protejat. Educația este un mare factor de protectie pentru viaţa și dezvoltarea noastră. Dacă nu ai informaţii, este puţin probabil să dezvolţi cunoaștere şi să construiești soluţii; rămâi permanent dependent de ceilalți și ceilalţi trebuie să știe pentru tine, să facă pentru tine.
Raportul OECD lansat ieri și raportul QX de diagnostic MEC
Pe scurt, aceste rapoarte nu aduc informații noi, dar ne întorc la conștientizări și răni vechi:
Teoria care sună a gol.
Practicile care sună a singurătate.
Cum pot fi rezolvate conflictele în sala de clasă?
Nu există nicio sală de clasă fără un conflict. Diferența o face modul în care e soluționat. Asta crede psihoterapeuta Gabriela Bărbulescu și a împărtășit câteva trucuri și cu profesorii care au participat la seminarul organizat de Asociația Valori în Educație (AVE) unde s-a discutat despre soluții și moduri în care profesorii îi pot ajuta pe elevi să se integreze în colectiv și să își schimbe comportamentul:
Dragi profesori, de care hârtii vreți să scăpați?
🍾Ești profesor și ai bibliorafturi întregi de hârtii de completat: procese verbale, comisii, standarde de calitate, fișe de activitate, registre, regulamente, strategii? Hai să le tăiem împreună. Scrie la Școala9 câte documente ai de completat și de care dintre ele consideri că te poți debarasa. Școala9 transformă o discuție de cancelarie într-o dezbatere națională, plecând de la soluțiile voastre.
Reuniune de supraviețuire la 20 de ani
🎂În curând voi aniversa 20 de ani de când sunt profesor și am conștientizat că de la vârsta de 7 ani eu trăiesc în ritmul anului școlar. Mi-aș dori să mă conectez cu toți colegii mei care predau în sistemul public de 20 de ani și să-i descos. Cum e să ajungi aici, ce planuri ai, ce gânduri, ce ai câștigat și ce ai pierdut în toți anii ăștia? Ce mai vrei, ce nu mai vrei, ce visezi să mai faci? Cum e să fii TU la 20 de ani de când ai început să predai? Mai am un gând, recunosc, inspirat de Claudia Maria Udrescu, să creăm un canal de comunicare special cu noi, cei care am început să predăm acum 20 de ani, și să (ne) scriem chestii faine despre noi (varianta Cântarea României pentru profesori:)
Școli sensibile la traume
În cartea Building Trauma-Sensitive Schools. Your Guide to Creating Safe, Supporting Learning Environments for All Students, Jen Alexander susține că elevii traumatizați se află în fiecare clasă, în fiecare școală, în fiecare zi.
Luarea în considerare a separării și a schimbării
Momentele de schimbare sau de separare pot necesita spirit ludic, deoarece acestea tind să fie deosebit de dificile pentru elevii traumatizați. Apropierea unui sfârșit de săptămână școlară, perioada de dinaintea vacanței școlare sau sfârșitul unui an universitar; plecarea unui prieten; sau chiar ceea ce ar putea părea o schimbare simplă, cum ar fi rearanjarea clasei, pot să atragă sentimentele de suferință ale elevilor legate de schimbări dureroase din trecut (de exemplu, moartea sau separarea de o persoană iubită, mutarea dintr-o casă în alta, orice altă pierdere). Elevii ar putea, de asemenea, să se confrunte cu temeri reale legate de ceea ce ar putea însoți o schimbare aici și acum, cum ar fi faptul de a nu fi la școală în timpul unei vacanțe. Prevenirea posibilității unor astfel de dificultăți poate fi utilă, astfel încât să fim pregătiți să-i ajutăm pe elevii aflați în grija noastră.
De exemplu, dacă un educator știe că un copil care a fost traumatizat are dificultăți înainte de o vacanță școlară, educatorul ar putea spune: „Îmi va fi dor de tine, puștiule. Uite un high-five pentru drum. Oh, mâna ta nu vrea să bată palma? Nu-i nimic, voi folosi doar cuvintele astăzi”. El sau ea ar putea cânta într-un mod foarte caraghios: „See ya later, alligator!”
Cu adolescenții, spiritul ludic va arăta, desigur, diferit de cum ar arăta cu elevii mai mici. Cel mai important lucru este să fii tu însuți. De asemenea, rețineți că schimburile jucăușe nu sunt marcate de sarcasm. Ele trebuie să fie cu adevărat pozitive și să vină din grija față de elevi. Spiritul ludic nu ar trebui să însemne niciodată a face mișto de cineva într-un mod jignitor. De asemenea, trebuie să fie bine programată, deoarece dacă un elev este prea dereglat, joaca poate părea lipsită de respect. Cu cât avem mai multă experiență cu elevii noștri, cu atât îi vom cunoaște mai bine și, odată cu aceasta, vom fi din ce în ce mai acordați cu ei. Acest lucru ne va permite să simțim ce este cel mai bine în acel moment și, prin urmare, cel mai util, inclusiv dacă o abordare jucăușă este cea mai bună cale de urmat.
Promovarea bucuriei împărtășite
Răspunsurile jucăușe în momentele dificile cu elevii pot fi importante, dar toți tinerii au nevoie, de asemenea, de o abundență de momente distractive de interacțiune cu ceilalți de multe ori pe parcursul zilei, nu doar atunci când apar probleme. Acest lucru se datorează faptului că râsul și distracția împreună ne ajută să ne simțim mai apropiați și mai conectați, ceea ce nu numai că este plăcut, dar ne ajută pe toți să ne pregătim creierul pentru învățare. Elevii traumatizați au nevoie și mai mult de aceste schimburi pozitive.
Emoțiile pozitive sunt un semn distinctiv al unui atașament sănătos. Ca urmare, interacțiunile distractive pot fi inconfortabile sau chiar înfricoșătoare pentru elevii care au suferit o traumă de dezvoltare. De fapt, unii elevi traumatizați pot deveni dereglați și apoi se comportă ca și cum ar rata oportunitățile pozitive, deoarece le este frică să se apropie de ceilalți și deoarece reglarea emoțiilor pozitive este la fel de dificilă pentru ei ca și reglarea rușinii, anxietății sau a altor stări afective inconfortabile. Acest lucru nu înseamnă că elevii sunt neapărat conștienți de tendința lor de a face acest lucru, dar putem fi conștienți de ea. Fiți pregătiți și nu permiteți celor mai răniți tineri să evite experiențele de vindecare de care au nevoie.
Un educator ar putea spune: „Văd că te străduiești să nu urmezi instrucțiunile chiar acum. Ești îngrijorat de petrecerea noastră de mai târziu?” „Știu că sărbătorile sunt uneori dificile pentru tine. Poate fi inconfortabil pentru tine să te distrezi cu noi. De aceea am de gând să te ajut cu asta. Ai nevoie doar de exercițiu.” Găsiți o modalitate stupidă de a vă conecta cu elevul în timpul activității, chiar dacă acesta este dezinteresat. De exemplu, mulțumiți-i pentru modul în care părul său participă fiind drept sau creț.
Urmați ceea ce face sau spune elevul, dacă puteți. De exemplu, „Tocmai ai spus cât de mult urăști acest joc. Mă bucur că ești atât de bun în a ști ce îți place și ce nu îți place. Acesta este unul dintre lucrurile mele preferate la tine!” Ca întotdeauna, amintiți-vă că nu putem forța pe nimeni să facă nimic; nu putem forța participarea unui elev și nici nu ar trebui să încercăm să facem acest lucru. Putem face ceea ce ne stă în putință pentru a menține legături pozitive cu elevii, chiar și atunci când aceștia sunt reticenți în a se implica în sarcini sau activități, mai ales atunci când înțelegem că sentimentele inconfortabile conduc probabil la dereglarea care cauzează reticența pe care o vedem.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunțăm la toate așteptările legate de muncă. O activitate sau o sarcină ratată poate fi întotdeauna rezervată pentru mai târziu, dacă este importantă pentru învățarea unui elev. Alteori, o luptă pentru putere deosebit de dificilă poate fi evitată spunând ceva de genul: „Băiete, cred că am dat-o în bară cu asta. Ți-am dat ceva pentru care nu erai pregătit. M-am răzgândit în legătură cu asta. Data viitoare, voi găsi ceva mai potrivit pentru tine”.
Mai presus de toate, este important să nu programăm toate momentele distractive, deoarece nu vrem ca tinerii grav traumatizați să își saboteze participarea din cauza anxietății. Educatorii ar trebui să lase totul baltă și să facă lucruri distractive în mod spontan, nu pentru că așa câștigă copiii și adolescenții, ci pentru că așa au nevoie. Cu toții avem nevoie de interacțiuni distractive și jucăușe unii cu alții în fiecare zi; mulți elevi cu sau fără antecedente traumatice nu beneficiază suficient de aceste schimburi sănătoase, bazate pe relații. Adesea, nici noi, adulții.
Una dintre cărțile mele preferate pentru a aduce distracția și bucuria în clasă este cartea pentru copii The Book With No Pictures, de B. J. Novak (2014). Este o carte, ei bine, fără imagini, dar este o lectură hilară cu voce tare pentru o gamă largă de vârste. Încercați-o!
IFS (Sisteme Familiale Interne) în Școli
Modelul de terapie IFS pleacă de starea naturală a ființelor umane de a fi subdivizate în Părți. În plus față de Părți, fiecare are un Sine, care conține calitățile de calm, curiozitate, compasiune, încredere, curaj, claritate, conectare, creativitate, răbdare, prezență, perspectivă și perseverență. Venim în lume cu Părțile noastre, fie manifestate, fie în potențialul lor de a se manifesta, precum și cu energia Sinelui nostru. Sinele este menit să fie liderul natural al sistemului. Atunci când Sinele conduce sistemul, fiecare Parte este în relație cu Sinele și poate acționa ca o resursă pentru Sine, rezultând un sistem echilibrat, armonios.
Protectorul solicitant
🔮Astăzi eu sunt într-o stare de oboseală și vin la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație profund relaxantă inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). Creat de Richard Schwartz, Protectorul Solicitant te invită să faci o călătorie către Părțile tale. Acest exercițiu se poate dovedi o provocare, mai ales dacă ești nou în munca IFS, a Sistemelor Familiale Interne. Dacă acesta este cazul tău, fă tot posibilul să ajungi să cunoști Părțile Protectoare care nu sunt atât de pregătite și sunt provocatoare sau dificile. Audiție în tihnă și #timpdrămuit🌿😌
Constelația de Părți în IFS (Sisteme Familiale Interne)
🫖Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele sub/personalități sau Părți din universul psihicului interior. Îmi descopăr Părțile Protectoare și Exilații cu atenție și curiozitate prin tehnici de introspecție ghidată. Aflu cum să identific și să observ interacțiunile dintre Părțile afectate, să cultiv compasiune pentru vulnerabilitățile mele ascunse și să creez o relație mai profundă și sigură cu Sinele. #sistemefamilialeinterne
Școala în terapie
❤️Vă invit să reluați informația țesută în cele zece discuții cu profesori, psihoterapeuți și consilieri psihopedagogi pe tema traumei din școli și din educație. Am depănat povești despre trauma prezentă în cancelarie, despre schimbare, despre școala ca refugiu de siguranță, despre omnipotența profesorului, despre traumatizarea care împiedică dezvoltarea, despre copii sensibili la etichete, despre reguli care sunt făcute de cei care nu joacă, despre impostorii din educație, despre tsunami-ul de emoții al unui profesor debutant și despre cuvinte care disciplinează fără să rănească. #traumadineducație #traumadinşcoli
Într-o zi îți vei spune povestea despre cum ai reușit să treci prin ce ai trecut în școală și ea va deveni ghidul de supraviețuire al unui alt om.
🍵Așa zice Brene Brown, iar eu îmi propun să aduc în Pe cont propriu oameni, profesori și elevi, cu poveștile lor de reziliență. Caut profesori care au trecut printr-un proces de analiză personală. Caut elevi care au depășit sau care au trecut măcar parțial de experiența traumatică. Elevi cu care s-a lucrat și care au înțeles cum să meargă mai departe. Ajută-mă să ajung la ei.
🗽Eu mi-am scris povestea și am numit-o Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori. #tezaurdegreșeli #sănătatemintală #profesori
🍩Vă invit să vorbim despre lucrurile care se întâmplă în școală şi pe care le ducem singuri şi neputincioși. Mediul școlar ar trebui să fie un spațiu de creștere, dar, uneori, pot apărea comportamente și situații care par normale, dar sunt de fapt toxice – fie că vorbim despre relația profesor-elev, colegii de clasă sau presiunea continuă de a atinge anumite standarde. Dacă ai fost vreodată într-o situație în care ai simțit că ceva nu este în regulă, că ești nedreptățit sau stresat din cauza sistemului școlar, aș vrea să aud povestea ta. Te invit să împărtășești, în mod anonim dacă dorești, experiențele tale despre ceea ce înseamnă „Școala Toxică” pentru tine – fie că ești profesor, elev sau părinte. Promit să păstrez confidențialitatea și să aducem în discuție aceste lucruri împreună, pentru a crește conștientizarea, nu neapărat a genera soluții. Trimite-mi povestea ta aici: cabinet.neagucarmen@gmail.com.