Pe cont propriu > Rușinarea e o soluție leneșă
Practicile disciplinare restaurative se concentrează pe restituire, pe îndreptarea lucrurilor, mai degrabă decât pe răzbunare pentru ceea ce a mers prost.
Sugestii sensibile la traume pentru amenajarea sălii de clasă
Sala de clasă nu este camera sau biroul tău.
Nefiind al tău, nu ar trebui amenajat ținând cont doar de preferințele și nevoile tale. Aparține ție și colegilor tăi, așa că trebuie să fie funcțional pentru ei și să fie creat (cel puțin parțial) și de ei. Fie că tu și elevii tăi lucrați împreună pentru a alege o temă pentru sala de clasă și apoi creați împreună acel spațiu, fie că îi implici pe copii în co-crearea unei părți a camerei, există o mulțime de opțiuni care îi invită pe tineri să ia decizii și să se integreze într-un mediu de învățare comun. Când faci acest lucru, tinerii au ocazia să:
Experimenteze școala și sala de clasă ca fiind ale lor, nu ale tale – un loc în care ei și contribuțiile lor contează cu adevărat
Se vadă pe ei înșiși (și pe colegii lor) în mediul fizic
Își exprime puterea comunicându-și dorințele sau nevoile și implicându-se în luarea deciziilor comune
Simt un sentiment real de apartenență, care nu înseamnă doar să se integreze, ci să fie liberi să fie pe deplin ei înșiși – cu pasiunile, ciudățeniile, punctele forte și vulnerabilitățile lor
Învețe că sunt apreciați așa cum sunt, în timp ce exersează abilitățile care asigură că și ceilalți se pot simți apreciați și împuterniciți
A post shared by @partidulamabil
Ce nu se vede: Știința despre rănile școlii
🔍 Ce aduce studiul
Un studiu din 2024 — un trial controlat randomizat (RCT) — a evaluat eficacitatea unei intervenții școlare dedicate rezilienței în rândul a 578 de adolescenți cu vârste între 12–15 ani, considerați „at‑risk” din perspectiva sănătății mintale. Intervenția a constat într-un program de reziliență desfășurat în cadrul orelor de școală, care a combinat exerciții de reglare emoțională, tehnici de coping și activități interactive de grup menite să consolideze sprijinul social între colegi.
📈 Rezultate
Reziliență și strategie de reglare emoțională
Intervenția a generat creșteri semnificative ale rezilienței, demonstrând că elevii au dobândit o mai bună capacitate de a face față stresului și situațiilor dificile .
Simptome depresive
După 24 de săptămâni, elevii care au participat la program au raportat scăderi notabile ale simptomelor depresive, indicând un efect susținut în timp al intervenției
🪢Dacă un program școlar orientat spre reziliență poate reduce simptomele depresive și consolida adaptabilitatea emoțională, atunci știm că putem inspira schimbări autentice, nu doar efemere. Prin crearea unor spații sigure unde adolescenții în dificultate pot exersa strategii de coping și conexiuni sănătoase, nu doar prevenim crize, ci cultivăm o comunitate școlară mai caldă și mai umană.
De prea mulți ani, sănătatea mintală în școli e tratată ca o materie opțională ori ca un trend care va trece. Ca și cum anxietatea elevilor, burnout-ul profesorilor sau traumele organizaționale din sistem ar putea fi ignorate la nesfârșit. De aceea am creat o petiție pe platforma Declic. La momentul în care scriu acest text, a adunat peste 500 de semnături. E foarte important pentru mine dacă ai putea să acorzi câteva minute acestei inițiative.
💬 Reflectează:
Cum ar fi dacă fiecare zi de școală ar începe cu trei minute de liniște și prezență?
Dacă ai rămâne tu cu tine, ce ai recunoaște față de tine?
Ce adevăr blând ți-ai spune?
Unde greșești?
De ce ai nevoie? Când ai cerut ajutor ultima dată?
Reuniune de supraviețuire la 20 de ani
🎂În curând voi aniversa 20 de ani de când sunt profesor și am conștientizat că de la vârsta de 7 ani eu trăiesc în ritmul anului școlar. Mi-aș dori să mă conectez cu toți colegii mei care predau în sistemul public de 20 de ani și să-i descos. Cum e să ajungi aici, ce planuri ai, ce gânduri, ce ai câștigat și ce ai pierdut în toți anii ăștia? Ce mai vrei, ce nu mai vrei, ce visezi să mai faci? Cum e să fii TU la 20 de ani de când ai început să predai? Mai am un gând, recunosc, inspirat de Claudia Maria Udrescu, să creăm un canal de comunicare special cu noi, cei care am început să predăm acum 20 de ani, și să (ne) scriem chestii faine despre noi (varianta Cântarea României pentru profesori:)
Școli sensibile la traume
În cartea Building Trauma-Sensitive Schools. Your Guide to Creating Safe, Supporting Learning Environments for All Students, Jen Alexander susține că elevii traumatizați se află în fiecare clasă, în fiecare școală, în fiecare zi.
PRACTICI DE DISCIPLINARE RESTAURATIVĂ
Mulți educatori verbalizează mai întâi lucruri precum „Am vrut să înțeleg de ce cealaltă persoană a făcut ceea ce a făcut” sau „Am vrut cu adevărat să le spun cum m-au afectat acțiunile lor”. Nu este neobișnuit ca oamenii să spună „Aș fi vrut să încerce să repare răul pe care l-au cauzat”. Toate aceste întrebări corespund unei filosofii restaurative a justiției și, prin urmare, practicilor disciplinare restaurative. Practicile disciplinare restaurative se concentrează pe restituire, pe îndreptarea lucrurilor, mai degrabă decât pe răzbunare pentru ceea ce a mers prost.
În loc să se concentreze pe încălcarea regulilor și pedepsirea celor care le încalcă, în speranța de a induce un sentiment de vinovăție care să îi motiveze pe elevi să își schimbe comportamentul, o abordare restaurativă a disciplinei se concentrează pe oameni și pe relațiile care sunt încălcate ca răspuns la acțiuni inadaptate. Elevii înțeleg efectele oricărui prejudiciu cauzat și apoi repară acel prejudiciu; aceste obiective orientative îi încurajează pe elevi să-și asume responsabilitatea, să exprime remușcări sincere și să repare prejudiciul. Această filosofie necesită acordarea de atenție poveștilor celor prejudiciați și oferirea unei voci acestora. În ansamblu, o abordare restaurativă a disciplinei nu este o abordare standardizată a rezolvării problemelor; mai degrabă, este individualizată în funcție de circumstanțe și de nevoile persoanelor implicate. Este important de menționat că practicile disciplinare restaurative reduc delincvența elevilor, îmbunătățesc rezultatele școlare și fac climatul școlar mai pozitiv.
Cum construim școli sensibile la traume care să încorporeze practici disciplinare restaurative? Atunci când se confruntă cu probleme de comportament ale elevilor, educatorii ar trebui să se concentreze pe următoarele întrebări pentru a ghida practicile restaurative:
• Ce s-a întâmplat?
• Cine a fost vătămat? Cum s-a întâmplat asta?
• Ce ar ajuta la repararea prejudiciului cauzat?
De aici, educatorii sensibili la traume implementează strategii precum cercurile de discuții; dialogul între persoanele afectate, în care acestea ascultă activ, se străduiesc să se înțeleagă reciproc și decid cum să rezolve problemele în moduri care să răspundă nevoilor fiecărei persoane (uneori cu ajutorul unui facilitator); conferințe care implică toate părțile afectate, precum și părinții acestora; și, atunci când este cazul, trimiteri către sistemul de justiție penală.
În loc să excludă elevii din clasă sau din anumite activități, disciplina restaurativă se concentrează pe a ajuta tinerii să se întoarcă și să îmbunătățească lucrurile în mediile și în cadrul relațiilor în care au avut loc acțiunile lor inadaptate. Este important de menționat că acest lucru are loc numai după ce elevii sunt mai bine controlați și, prin urmare, sunt pregătiți să repare rupturile din relații, ceea ce favorizează vindecarea, mai degrabă decât răzbunarea sau pedeapsa.
Practicile disciplinare restaurative iau în considerare atât nevoile persoanei (persoanelor) care a (au) rănit, cât și ale persoanei (persoanelor) care ar fi putut fi rănită (rănite). Toți cei implicați au nevoie de sprijin pentru a se asigura că sunt ascultați și că nevoile lor sunt luate în considerare în orice plan convenit pentru a merge mai departe. Ulterior, educatorii ajută toți elevii afectați să se reintegreze în mediul școlar, asigurându-se că adulții din clasă sunt informați cu privire la situație, astfel încât să poată oferi ajutorul necesar. De asemenea, atunci când este necesar, facilitatorii repetă cu elevii ce ar putea spune dacă colegii le pun întrebări și discută despre cum să caute sprijinul unui adult de încredere, dacă este nevoie, la întoarcerea în clasă.
Amestec
🔮Astăzi eu sunt vulnerabilă și vin la întâlnirea din mini-podcastul Timp Drămuit cu o meditație inspirată din IFS (Sistemele Familiale Interne). Aceasta este o meditație concepută pentru a vă revedea ziua din perspectiva Părților. Identificarea Părților noastre interioare este un pas necesar în procesul de auto-cunoaștere. Acest exercițiu vă invită să alegeți o Parte cu care vă identificați puternic în momentul prezent. Prin introspecție și observare atentă, veți descoperi gândurile, emoțiile și senzațiile fizice asociate cu această Parte, explorând astfel modul în care aceasta vă influențează percepțiile și acțiunile. Audiție în tihnă și #timpdrămuit🌿😌
Armonizarea Părților în IFS (Sisteme Familiale Interne)
🫖Continui să explorez Sistemele Familiale Interne (IFS), o abordare inovatoare în psihoterapie care ne invită să recunoaștem și să interacționăm cu diversele sub/personalități sau Părți din universul psihicului interior. Învăț cum să îmi fac o hartă personală a Părților, pas cu pas, pentru a îmbunătăți relația cu mine și cu voi, dar și pentru a îmi înțelege mai bine comportamentele și emoțiile. #sistemefamilialeinterne
Școala în terapie
❤️Vă invit să reluați informația țesută în cele zece discuții cu profesori, psihoterapeuți și consilieri psihopedagogi pe tema traumei din școli și din educație. Am depănat povești despre trauma prezentă în cancelarie, despre schimbare, despre școala ca refugiu de siguranță, despre omnipotența profesorului, despre traumatizarea care împiedică dezvoltarea, despre copii sensibili la etichete, despre reguli care sunt făcute de cei care nu joacă, despre impostorii din educație, despre tsunami-ul de emoții al unui profesor debutant și despre cuvinte care disciplinează fără să rănească. #traumadineducație #traumadinşcoli #sănătatemintalășcoală
Într-o zi îți vei spune povestea despre cum ai reușit să treci prin ce ai trecut în școală și ea va deveni ghidul de supraviețuire al unui alt om.
🍵Așa zice Brene Brown, iar eu îmi propun să aduc în Pe cont propriu oameni, profesori și elevi, cu poveștile lor de reziliență. Caut profesori care au trecut printr-un proces de analiză personală. Caut elevi care au depășit sau care au trecut măcar parțial de experiența traumatică. Elevi cu care s-a lucrat și care au înțeles cum să meargă mai departe. Ajută-mă să ajung la ei.
🗽Eu mi-am scris povestea și am numit-o Tezaur de greșeli. Ghid de supraviețuire pentru profesori. #tezaurdegreșeli #sănătatemintală #profesori
Fragmente de Tezaur
#PASTILA DE PSIHO-EDUCAȚIE
Pentru a evita să ne rupem în două, este mai ușor să tăiem în două obiectul cu care ne confruntăm.
Jean-Charles Bouchoux, Rana de abandon
Un aspect pe care l-am explorat în terapia personală legat de momentul restrângerii de activitate este teama de abandon. Problemele legate de abandon apar în copilăria foarte mică, devenind un model anxios cu rădăcini adânci într-o experiență traumatică pe care poate nu ne-o mai amintim. Rana abandonului este trăită în relația cu părintele de sex opus. Un adult experimentează senzația de abandon atunci când se simte părăsit.
Simptomele rănii de abandon explicate de Jean-Charles Bouchoux, autorul cărții Rana de abandon, sunt (bifează-le pe cele care te descriu ca persoană):
▢ Cauți să mulțumești pe toată lumea.
▢ Te lupți cu insecuritatea.
▢ Te simți respins/ă.
▢ Hrana fizică este un simbol pentru hrana emoțională, de aceea nu te simți suficient de hrănit/ă afectiv și ai o dificultate legată de mâncare.
▢ Ai senzația că nu poți face nimic singur/ă.
▢ Nu te simți confortabil/ă să fii singur/ă.
▢ Ai jucat rolul salvatorului cu frații mai mici.
▢ Pentru a lua o decizie simți nevoia să te sfătuiești cu cei din jur.
▢ Simți o frică exagerată de autoritate.
▢ Ești prea drăguț/ă cu ceilalți pentru a le evita reacțiile reci.
▢ Găsești că îți este greu să ai încredere că oamenii își vor ține promisiunile sau că vor fi acolo pentru tine.
▢ Îți este frică să fii vulnerabil/ă.
▢ Preferi să pleci înainte de a se produce despărțirea.
▢ Te agăți de relații nesănătoase.
▢ Ești un people pleaser (pe placul oamenilor) care odinioară a învățat să fie parent pleaser (pe placul părinților).
🍩Vă invit să vorbim despre lucrurile care se întâmplă în școală şi pe care le ducem singuri şi neputincioși. Mediul școlar ar trebui să fie un spațiu de siguranță, dar, uneori, pot apărea comportamente și situații care par normale, dar sunt de fapt toxice – fie că vorbim despre relația profesor-elev, colegii de clasă sau presiunea continuă de a atinge anumite standarde. Dacă ai fost vreodată într-o situație în care ai simțit că ceva nu este în regulă, că ești nedreptățit sau stresat din cauza sistemului școlar, aș vrea să aud povestea ta. Te invit să împărtășești, în mod anonim dacă dorești, experiențele tale despre ceea ce înseamnă „Școala Toxică” pentru tine – fie că ești profesor, elev sau părinte. Promit să păstrez confidențialitatea și să aducem în discuție aceste lucruri împreună, pentru a crește conștientizarea, nu neapărat a genera soluții. Trimite-mi povestea ta aici: cabinet.neagucarmen@gmail.com.